Când vine vorba de educația sexuală, mulți părinți pot experimenta o senzație de stânjeneală sau o nesiguranță legată de o eventuală conversație cu copiii lor pe acest subiect. Este bine de știut că educația sexuală nu se rezumă doar la a discuta despre sex, ci include și alte teme legate de corp, de valori, de limite personale și relații sănătoase.
De la ce vârstă ar trebui să înceapă discuțiile acasă, despre educație sexuală? Pentru a răspunde la această întrebare și pentru a lămuri alte aspecte care i-ar putea frământa pe părinți, printre care și influența rețelelor sociale asupra corpului și a relațiilor adolescenților, am vorbit cu Dr. Elena Ucenic, medic primar obstetrică-ginecologie și specialist al platformei de sănătate sexuală Planifică Neprevăzutul.
Potrivit doamnei doctor, „în copilărie se creează baza educației pentru sănătate.” Este important ca părinții să fie deschiși să comunice cu copiii sau adolescenții lor și să încerce să răspundă întrebărilor mai incomode cu acele cunoștințe pe care le au. Totodată, dânsa a menționat că „educația anatomică ar trebui să meargă în tandem cu educația emoțională.”
Află din interviul pe care Dr. Elena Ucenic ni l-a acordat, ce principii înlesnesc drumul către o stare de sănătate optimă, ce rol joacă literatura pentru copii asupra stării lor de bine și cum influențează rețelele sociale imaginea de sine a adolescenților?
Cum integrați cunoștințele medicale cu principii de dezvoltare personală în practica dumneavoastră?
Activitatea medicală m-a făcut să înțeleg că nu este important doar să livrezi informații cu convingerea că vor îmbunătăți starea de sănătate a pacientului din fața ta și să spui: mi-am făcut datoria. Dacă persoana de care te ocupi înțelege și își asumă responsabilitatea pentru propria stare de bine, dacă se implică și este dispusă să renunțe la obiceiuri, tipare, atitudini care i-au șubrezit starea de sănătate, dacă își dorește sa evolueze, atunci cunostințele tale chiar au valoare.
Dacă cineva face acest pas important în ceea ce înseamnă propria sănătate, va putea aplica aceleași principii și în viața personală sau profesională.
Ca medic, de-a lungul carierei interacționezi cu mii de oameni, uneori în situații extreme, când vezi oamenii exact așa cum sunt, foarte diferiți și înveți să îți adaptezi prezența și dialogul în funcție de necesitățile și capacitatea de înțelegere a fiecăruia. Fără un proces permanent de dezvoltare personală și din partea medicului nu poți atinge întotdeauna nivelul de comunicare pe care toți ni-l dorim deopotrivă, medici și pacienți.
Autocunoașterea, respectul față de propria persoană și față de persoana din fața ta, comunicarea eficientă, dezvoltarea inteligenței emoționale, abilitatea de a negocia un plan de tratament sau modificările stilului de viață sunt principii de bază care înlesnesc drumul către o stare de sănătate așa cum avem nevoie.
Cum credeți că literatura pentru copii poate influența perspectiva copiilor asupra sănătății și a corpului lor?
Cred că literatura pentru copii poate fi șansa de a reconstrui o lume a normalitătii, a magiei normalității pe care am uitat să o apreciem în goana după senzațional. Este șansa de a readuce la viață bucuria de a fi funcționali, întregi sau de a ne accepta imperfecțiunile și modul în care ne descurcăm fiecare cu provocările pe care le avem, indiferent de vârstă.
Informația seacă nu cucerește însă un personaj bine creionat, o aventură în tărâmul imaginației, o poveste bine spusă rămâne în minte și în suflet. Mai mult ca la orice vârstă, în copilărie se creează baza educației pentru sănătate.
De la ce vârstă ar trebui să înceapă discuțiile acasă, despre educație sexuală?
Depinde cum definim educația sexuală.
Eu cred că nu există un consens nici în legislatie, nici la nivelul populației.
În general se vorbește sporadic despre câteva noțiuni de anatomie, un pic de fiziologie a menstruației, boli cu transmitere sexuală, contracepție și cam atât.
Educația pentru a înțelege ce sunt și cum trebuie îngrijite organele sexuale ca și părți ale corpului se începe în copilărie, când copilul învață noțiuni elementare de igienă zilnică și se continuă cu înțelegerea noțiunii de intimitate, de spațiu personal, privat. Aceste informații sunt esențiale pentru a preveni orice formă de abuz.
Educația emoțională ar trebui să meargă în tandem cu educația anatomică.
Din păcate, nici media nu ne ajută foarte mult, dar am admirat panourile publicitare, afișe din locuri publice din țările în care am călătorit în care era validată relația interpersonală, respectul față de femeie privită ca persoană și nu ca obiect.
Educația, mai ales cea legată de sexualitate este un proces care se derulează în timp și care are succes dacă părinții sunt deschiși la a răspunde întrebărilor incomode atunci când acestea sunt adresate, cu cunosțintele pe care le au. De multe ori am auzit părinți mai ingrijorați de ce va spune gașca de prieteni care au zâmbit la o curiozitate a copilului lor decât de ceea ce va gândi copilul despre reacția pe care au avut-o când au auzit întrebarea.
Copiii sunt cei mai importanți. Prietenii se pot schimba, copiii vor fi ai noștri întotdeauna.
Le influențează rețelele sociale percepția adolencenților despre sex și imaginea corporală?
Da, bineînteles.
De aceea crește alarmant rata depresiei, a adicțiilor, a disfuncțiilor sexuale la adolescenți, chiar și a sinuciderilor, din păcate. Pentru că își asumă „măști” de dragul de a fi în rând cu lumea digitală și nu se mai regăsesc, nu mai știu cine sunt și ce vor în lumea reală.
Care sunt cele mai frecvente întrebări sau nelămuriri pe care le întâlniți la pacienții dvs. adolescenți și cum le răspundeți?
Cele mai frecvente întrebări sunt legate de aspectul fizic, de contracepție și de teama de a contacta o boală cu transmitere sexuală.
Nu există un răspuns standard, după cum nici o conformație standard nu există.
Dacă li se pare că ceva nu este în regulă, să întrebe, liniștea lor este esențială.
Confidențialitatea este garantată.
Care considerați că este cel mai important mesaj pe care doriți să-l transmiteți părinților?
Copiii pe care sunt convinsă că îi adorați, vă aparțin în acte până la vârsta de 18 ani.
Dacă vreți să vă aparțină pe viață pentru că așa aleg ei, să fie ai voștri, merită să îi respectați la fel cum ați vrea să fiți respectați voi.
Îi pierdem pe copii uneori pentru că suntem perfecți și ei se tem că nu vor atinge niciodată perfecțiunea, pentru că în goana de a le asigura bunăstarea uităm că au nevoie în primul rând de prezența noastră reală, fizică, cu mintea și cu inima alături de ei. Alteori îi pierdem pentru că nu avem curajul de a fi sinceri cu ei și cu noi.
Fiți onești, sinceri, autentici și imperfecți. Reali. Iubibili. 😊
Atât școlile, cât și comunitatea medicală pot oferi informații corecte și actualizate despre educația sexuală. Mai ales în era digitală, când se propagă cu o viteză amețitoare numeroase informații, însă nu toate sunt documentate sau sănătoase. Însă rolul principal îl joacă părinții care ar trebui să comunice sincer și deschis cu propriii copii și să le ofere sfaturi pe parcursul oricărei etape de dezvoltare a acestora. Începând cu „regula lenjeriei intime”, care poate fi învățată încă de la o vârstă fragedă, cunoașterea corpului, intimitate și până la consimțământ în relațiile romantice, aceste discuții sunt esențiale pentru sănătatea lor fizică și emoțională. Aici intervin cărțile, dar și resursele online și ghidurile, cum este Planifică neprevăzutul, care se pot dovedi de un real ajutor.